abagerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABAGERÍE1, abagerii, s. f. Atelier sau industrie de (haine de) aba. –
Abagiu +
suf. -ărie.abagerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABAGERÍE2 s. f. Meseria de abagiu. –
Abager +
suf. -ie.abagerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABAGERÍE, abagerii, s. f. 1. Atelier sau industrie producătoare de (haine de) aba.
2. Meseria abagiului. – Din
abager +
suf. -
ie.abagerie (Dicționaru limbii românești, 1939)abageríe f. (d.
abagiŭ). Prăvălie, fabrică saŭ negoț de aba.
abagerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abageríe s. f.,
art. abagería, g.-d. art. abageríei; (ateliere)
pl. abageríi, art. abageríileabagerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abagerie f. prăvălie sau fabrică de aba:
Duca-Vodă slujise de copil la abagerie.abagerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABAGERÍE1, abagerii, s. f. Atelier sau industrie de (haine de) aba
2. —
Abagiu +
suf. -ărie.abagerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABAGERIE 2 s. f. Meseria de abagiu. —
Abager +
suf. -ie.