VALENTA VALENTA, s. f. / valence, s. f. / valence. [Lat. valentia = forfo, putere, de la valere = a avea forfo, a fi tare..} Numar care exprima aptitudinea atomilor de a se Tnlocui sau de a se asocia Tn combinatiile chimice. V. unei substante simple, Tn chimia anorganica, sau a unui radical, Tn chimia organica, reprezinta capacitatea de substitute sau de combinare cu hidrogenul. Ex.: 1) Oxigenul are v. 2 deoarece se poate uni cu doi H Tn formarea de H^O. 2) Sodiul are v. 1, deoarece el se substituie cu un H din HCI, pentru a forma NaCI. V. unui ion este egala cu numarul de sarcini electrice elementare (+ sau -) pe care acesta Ie poarta, adica cu numarul de elec-troni castigati (pentru ionii negativi) sau pierduti (pentru ionii pozitivi) Tn cursul ionizarii.