TIMBRU TIMBRU, s. n. / timbre, s. m. / timbre (1), patch (2). [fr. timhris, (fin gr. lympnnon, apoi lymbanon = tamlJur.] 1) Una dintre caracteristidle distinctive ale sunetului. T. permite distin-gerea a doua sunete de intensitate egala si de aceeasi frecventa, provenind de la doua instrumente diferite. 2) Sin.: patch, 2 (v.).