TEMPERAMENT TEMPERAMENT, s. n. / temperament, s. m. / temperament. [Lat. lemperamentiim = c-om^inaf-ie fendta, proporfw justa, de [a temperan = a amestew in proporfie justd; sewvf m-dic.ai dateaza. din sec.. X'1^1.] 1) Ansamblul caracterelor fiziolo-gice proprii unui individ. 2) Ansamblul dispozitiilor psihologice ale unei persoane. 3) Caracteristica de activitate si reactivitate, ontologica si psihologica, avand raporturi nemijiocite cu dina-mica fiziologica a organismului. Hipocrate deosebea patru tipuri de t.: sanguin, coleric, melancolic, flegmatic. Ele au fost recon-firmate de Pavlov.