TELOMER TELOMER, s. m. / telomere, s. m. / telomere. [gr. telos, ⢠eos = capat, ef(tremitate; meros = parte.] Structura specializata situata la extremitatea fiecarui brat al unui cromozom, de partea opusa centromerului. Secventa din care este alcatuit t. consta dintr-un sir de repetari (de la 250 la 1500) bogate in guanina (la om hexamerul TTAGGG) care sunt adaugate sub actiunea enzimei telomeraza. T. asigura integritatea cromo-zomilor si Tmpiedica fuzionarea acestora. Tn cursul diviziunilor celulare are loc o diminuare treptata a lungimii t, in relatie cu procesele de Tmbatranire.