SISTEM SISTEM, s. n. / systeme, s. m. / system. Qr. systema, -atos = ansamk[u, de [a syn =⢠impreund, istemui = a aseza.} 1) Conform *teoriei generale a sistemelor: o structura alcatuita din parti distincte constituite astfel meat functionarea acestor parti si relatiile lor reciproce sa depinda de relatia lor cu ansamblul structurii. 2) Ansamblu de organe care au o structura analogs. Ex.: s. osos. 3) Ansamblu de concepts prezen-tate sub o forma ordonata care faciliteaza studiul.