SCORBUT SCORBUT, s. n. / scorbut, s. m. / scurvy, scorbutus (lat.). [Lot. muiiwata scorbutus, din suedeza skyrbjugr, de. ta skyyr = Capte prins, bjugr = e-dem (datorita edemelor care. apareau Ca marinarii ce. consumau cantitafi mari de Capte prins); prin inter-mediuC cwintuiui oiande-z scheiirbwk.] Denumire pentru ansamblul tulburarilor provocate de carenta Tn vitamina C, din cauza unei alimentatii lipsite de vegetale proaspete. Se disting doua fonne de s.: 1) s. infantil, denumit ?i sau boala Barlow (v.); 2) s. adultilor, ?n care domina semnele stomatologice sj hematologice: gingivita, iar ulterior edentatie, hemoragii spon-tane cutanate (*pete?ii), anemie, la care se adauga astenie, dureri articulare, *depresie si predispozitie la infectii. Sin.: avi-taminoza C.