SCHELET SCHELET, s. n. / squelette, s. m. / skeleton. NA: skeleton. (jr. skeletos = descttmat, iiscat.} In general, retea structural^ rezistenta, tndeosebi structura osoasa a corpului la om si la vertebratele superioare; oasele corpului, Tn ansamblul lor. Diferitele parti ale s. pot fi denumite Tn functie de localizarea morfofunctionala Tn organism. Ex.: s. ax/a/, alcatuit din craniu, coloana vertebrala, coaste si stern; s. toracic, cuprinzand ele-mentele osoase ale custii toracice; s. visceral, care protejeaza viscerele (stem, coaste, coxale) etc. 0 serie de organe prezinta s. propriu, fibrocartilaginos. Ex.: s. cardiac (s. fibres al inimii).