RAHITISM RAHITISM, s. n. / rachitisme, s. m. / rickets. Cjr. rhakhitis = infiamatie a coloanei vertehraie, de ia rhakhis = coioana ver-teBraia.; denumire creata. de (jlisson (1650), care a descris magu-tTai (loala'i -ism', m engi.i termenui ar putea deriva din to wrick = a Tasuci, sau wrygates = siiue.ta. de forma, nereguiata, sou dm lim&a normandd riquets = cocofafi, dupa cum nu este e?(cius sa. derive din gr.} Boala a sugarului si a copilului mic, reprezentand o *osteocondrodistrofie determinata de un defidt de mineralizare osoasa Tn perioada de crestere rapida, secun-dara unei carente Tn *vitamina D; sau Tn *colecalciferol. Sem-nele clinice esentiale ale r. sunt osoase: torace "Tn carena", cu matanii costale, curbare a oaselor lungi ale membrelor infe¬rioare, "craniomalade (Tndeosebi la sugar), aspect radiologic sters al liniilor metafizare si uneori diafizare. R. carential prin regim lacto-fainos exclusiv si absenta expunerii la soare poate fi prevenit prin administrare de vitamina D. Sin.: boala Glisson. V. si Tn continuare.