RABIE RABIE, s. f. / rage, s. f. / rabies. [Lat. rabies = turbare.} Boala infectioasa acuta a sistemului nervos central care afec-teaza toate mamiferele, inclusiv omul. R. este produsa de un virus neurotrop din grupul "Rhabdovirus, care este transmis la om, de regula, din saliva animalelor infectate, prin muscatura acestora. Mai rar, infectia se poate transmite pe cale respira-torie, prin aerosoli sau prin ingestia de tesuturi infectate. Cei mai obisnuiti vectori ai infectiei la om sunt cainii, pisicile, vulpile si lupii. Perioada de incubatie este foarte variabila, de la cate-va zile pana la circa 40 de zile, si depinde de masa de virus inoculata, ca si de localizarea muscaturii In raport cu creierul. Semnele initiale tipice ale bolii constau Tn parestezii si senzatie de arsura la nivelul plagii de inoculare, dupa 'care, prin propa-garea pe cale nervoasa virusul provoaca o meningoencefalita, manifestata mai Tntai prin semne de excitatie: hiperestezie, spasme dureroase, convulsii, stare de furie, delir, haludnatii, comportament bizar. Bolnavul ramane, totusi, cooperant si lucid. Urmeaza o faza cu spasme dureroase faringolaringiene, hiper-salivatie, hidrofobie accentuata, convulsii, meningism, coma ^i deces Tn 4-6 zile prin insuficienta cardiorespiratorie. Vindecarea este extrem de rara. R. se poate manifesta sub mai multe forme clinice: 1) Forma agitata, furioasa (cu stare de agitatie si angoasa mergand pana la delir furios, cu salivatie, tre-muraturi si sincope). 2) Forma paralitica, care o poate succe-da pe prima sau care poate sa apara mai Tntai. 3) Forma consumptiva, cu evolutie lenta si asociata cu casexie. Epidemio-logic se disting doua tipuri de r.: 1) R. citadina, transmisa de animalele domestice, foarte rara, pe cale de disparitie. 2) R. silvestra (de padure) transmisa de animalele salbatice si aflata 7n recrudescenta neta, Tn prezent, Tn Europa. Sin.: turbare.