OSTEOCONDROZA OSTEOCONDROZA, s. f. / osteochodrose, s. f. / osleochon-dritis. [Cjr. osteon = os; khondros = cartilaj; -oza.] Denumire generica pentru distrofiile de crestere la copil consecutive per-turbarilor osificarii unuia sau mai multor centri de osificare, ca-racterizate prin degenerescenta sau 'necroza aseptica, urmata de reosificare. Formele de o. sunt variate, fiind afectate elec¬tiv anumite regiuni osteocartilaginoase: epifize, apofize, oase scurte, corpuri vertebrale, ca si unele 'sincondroze. In functie de localizari si de aspectele clinice, au fost descrise nume-roase boli, denumite de regula cu patronime. V. boala Freiberg, boala Calve-Legg-Perthes, boala Osgood-Schlatter, boala Scheuermann, boala Sever, boala Sinding Larssen-Johansson, boala Van Neck-Odelberg.