OROFARINGE OROFARINGE, s. n. / oropharynx, s. m. / oro-pharynx. NA: pars oralis pharyngis. [Lot. os, oris = gum; gr. pharynx, -yngos = faringe.] Portiunea mijiocie bucala a *faringelui, situ-ata intre "nazofaringe si 'hipofaringe. O. este delimitat supe¬rior de *valul palatin, iar inferior de un plan orizontal care trece prin *osul hioid. El comunica prin istmul gatului cu cavi-tatea bucala, iar pe peretii laterali contine amigdalele palatine si pilierii valului palatin. Sin.: faringe bucal.