NEUROMEDIATOR NEUROMEDIATOR, s. m. / neuromediateur, s. m. / neuro-transmitter. [Gr. neuron = new; [at. mediator, -oris = mediator, intermediar, de [a mediare = a fi Ca mijioc fi medius = [a mijfoc.] Molecula eliberata de o terminatie nervoasa presinaptica si care, dupa interactiunea cu o molecula recep-toare a membranei postsinaptice, declanseaza influxul nervos In neuronul postsinaptic. Intr-un sens mai general, orice sub-stanta implicata direct In actiunea unui neuron asupra celulelor tinta. In functie de neuron, n. pot fi de natura diferita, iar o serie de neuroni pot actions prin mai multi n. diferiti. Principalii n. sunt fie peptide ("neurotensina, *substanta P, *endorfine, *enkefaline, "VIP, *colecistokinina, *bradikinina, *somatostatina, liberine), fie derivati de aminoacizi (*serotonina, 'dopamina, noradrenalina, 'adrenalina, *acetilcolina, *GABA, *glicina, *glu-tamat etc.). Unii n. actioneaza ca excitatori (*catecolamine, *li-berine etc.), iar altii ca inhibitori (*GABA, *enkefaline, 'somato-statina etc.). 0 serie de n. sunt transportati de-a lungul fibrelor nervoase, altii fiind formati si distrusi la nivelul sinapsei. N. se afla la nivelul terminatiilor nervoase in cantitati relativ crescute si sunt eliberati consecutiv depolarizarii neuronului. Ei sunt In general degradati curand dupa actiunea lor. Sin.: neurotrans-mitator.