HIPOPITUITARISM HIPOPITUITARISM, s. n. / hypopituitarisme, s. m. / hypopi-tuitarism. Gr. hypo = mai putin; [at. pituita = set.re.tu. cu mucozitdti (deoarece anticii credeau ca secrefiite naz.a(e prove-ne-au din aceastd glanda, prin lama ciuruitd a etmoiduiui); -ism.] Insuficienta functionarii *hipofizei. Reprezinta ansamblul de tulburari determinate de functionarea deficitara a lobului ante¬rior al hipofizei. Consta m tulburari genitale (impotenta si, res-pectiv, amenoree cu atrofie genitala si mamara), atrofie cuta-nata si caderea parului, scaderea metabolismului bazal cu ano-rexie, hipotensiune, hipoglicemie, astenie cu apatie si, uneori, tulburari psihice. Toate aceste manifestari pot fi considerate ca o expresie a deficientei mtregului sistem endocrin, privat de stimulii antehipofizari. In prezent, se considera ca h. pur se manifests 'in *sindromul Sheehan.