HIMERA HIMERA, s. f. / chimere, s. f. / chimera. [Lat; Chimaera, din gr. Khimaira = monstru mitoiogic.} 1) Individ care poseda, In mozaic, caracteristici proprii pentru doua genotipuri diferite. H. rezulta, eel mai des, consecutiv mutatiilor somat-ice si sunt mai frecvente la plante. Se obtin si experimental prin insertia de gene straine. 2) Individ care poseda celule cu caractere genetice diferite de ale sale, pe care Ie tol-ereaza deoarece au patruns In organism Inainte ca limfocitele sa dobandeasca proprietati de tolerare a 'selfului, adica Inainte de producerea anticorpilor. V. 91 toleranta imunolog-ica.