HEPATOMEGALIE HEPATOMEGALIE, s. f. / hepatomegalie, s. f. / hepatome¬galy. [Cjr. hepar, -atos = fic.at; megas, megalos = mare.] Semn clinic obiectiv care poate fi pus In evidenta la palparea si percutia abdominala si care consta In marirea de volum a ficatului. Etiologia este complexa, caracteristicile h. fiind In re- ! latie cu entitatile no.sologjce. Astfel, h. poate fi globala sau mai evidenta la nivelul unui lob hepatic, poate fi dureroasa sau ne-dureroasa, cu un aspect nodular sau regulat (suprafata hepa-tica neteda), de consistenta mai mult sau mai putin dura, fica-tut deplasandu-se sau nu cu miscarile respiratorii. Cauzele cele mai frecvente sunt: leziuni difuze hepatice (hepatita, ciroza, sareoidoza etc.), procese hepatice circumscrise (tumori maligne sau benigne, chist hidatic, abces hepatic), afectiuni cardio-vasculare, prin staza venoasa (insuficienta cardiaca, pericardita constrictiva, sindrom Budd-Chiari), afectiuni de supraIncarcare (steatoza hepatica, amiloidoza, boala Gaucher, hemocromatoza, boala Wilson), afectiuni care determina staza biliara intra- sau extrahepatica (calcul coledodan, tumori benigne sau maligne ale cailor biliare) etc.