HEMODILUTIE HEMODILUTIE, s. f. / hemodilution, s. f. / increased plas¬ma volume, h(a)emodilution. [C[T. haima, -atos = s≱ [at. dilutio, -onis, de. la diluere = a ditua.} 1) Dilutia sangelui cir-culant, caracterizata prin diminuarea densitatii, viscozitatii, a concentratiei proteinelor si a hematiilor. H. se produce, In ge¬neral, prin aflux de lichid interstitial catre sange, Intr-o serie de stari patologice sau, uneori, normale. Ex.: In cadrul fenome-nelor de compensare a diminuarii volumului sanguin In hemo-ragiile imFortante, In unele forme de edem, In cursul sarcinii. Ant.: hemoconcentratie. 2) Tehnica utilizata Inaintea interven-tiilor chirurgicale cu rise mare de hemoragie. Consta In re-coltarea a 800-1 200 ml sange de la pacientui care va fi su-pus interventiei si Inlocuirea acestei cantitati de sange cu un lichid izoton mai putin dens. La sfarsitui interventiei, sau dupa aceasta, bolnavului i se va reinjecta sangele propriu. Ant.:hemoconcentratie.