EPILEPSIE EPILEPSIE, s. f. / epilepsie, s. f. / epilepsy. [Cjr. epilepsia = acces, de. ia epilamhanem = a apuca.) Boala neuropsihica cronica In care apar disfunctii paroxistice ale creierului ca urmare a descarcarilor excesive ale neuronilor cerebrali, de ca-uze diverse (e. primara, e. secundara). Manifestarea clinica majora este *criza epileptica, ce prezinta o mare varietate de fonne. E. este subiectui a numeroase clasificari bazate pe date pur descriptive si, ca urmare, nestandardizate. In esenta, In descrierea diferitelor tipuri de e. se iau In considerare: 1) mani-festarile clinice ate crizei (motorie, senzoriala, reflexa, psihica sau vegetativa); 2) substratui patologic (ereditara, inflamatorie, degenerativa, posttraumatica, neoplazica, criptogenetica); 3) lo-calizarea leziunii epileptogene (rolandica, temporala, la nivelul regiunilor diencefalice); 4) momentui producerii crizei (nocturna, diurna, menstruala, etc.). V. absenta, comitial, petit mal, sindrom Unvemght. V. si In continuare.