ENCEFALOCEL ENCEFALOCEL, s. n. / encephalocele, s. f. / encephalocele. [Qr. enkepha]os = creier, de ia en = in, kephale = cap; kele = h.e.mw, tunwrd.} Hernia meningelui si a unei parti a encefalului din cauza unui defect cranian congenital, traumatic sau postoperator. E. este eel mai frecvent congenital, aparand din cauza unei *disrafii craniene, hernia fiind situata pe linia medi-ana, alcatuita dintr-un sac meningeal cu lichid cefalorahidian si tesut nervos encefalic, de regula malformativ.