DISTORSIUNE DISTORSIUNE, s. f. / distorsion, s. f. / distortion. {Lot. dis-torsio, -onis = TQsucm, de la distorquere = a rtlsuci.} 1) De-formare a unei imagini din cauza *aberatiei unui sistem optic. 2) Deformare a unui semnal sonor din trei cauze principale: a) d. de faza, data de vitezele diferite de transmisie a diver-selor frecvente; b) d. de amplitudine, cand intensitatea unor frecvente este prea puternica; c) d. de frecvenfa, din cauza diferentelor de sensibilitate In functie de frecventa ale urechii. 3) In psihanaliza, deformarea subiectiva inconatienta a realitatii, pentru a o pune In acord cu dorintele, aspiratiile.