DELIR DELIR, s. n. / delire, s. m. / delirium, delusion. [Lot. deliÂrium = m.wwe.1 df. la delirare = a iefi din 6Tazdd, a iesi din lima dreaptd (de = separat de; lira = Srazdd).] Tulburare a proceselor mentale, caracterizata printr-un ansamblu de idei eronate, absurde si contradictorii, fara o legatura directa cu realitatea, interpretari, halucinatii, judecati false care impregnea-za viata afectiva a bolnavului si antreneaza o ruptura a rapor-turilor sale cu lumea exterioara. Necompatibil cu critica si cu contraargumentele, d. este prezent fn unele boli psihice, In-deosebi In 'schizofrenie, dar si In unele tulburari metabolice, intoxicatii, infect" grave. D. se poate caracteriza prin: 1) Su-biecte: de persecutie, de grandoare, de gelozie, mistice, me-lancolice, ipohondrice etc. 2) Mecanisme: halucinatoriu, *de interpretare, prin iluzionare, imaginativ, fabulatoriu, intuitiv, *oniric. 3) Organizare: se disting *d. sistematizate, ordonate, dare si coerente, cu aparenta rationala, ,,logica", si d. ne-sistematizate. incoerente, In caz de schizofrenie si stari de de-menta. 4) Structura: paranoic, paranoid, parafrenic. 5) Evolutie: acut, subacut,sau cronic.