AZOTEMIE AZOTEMIE, s. f. / azot6mie, s. f. / azot(a)emia. [Cjr. a ⢠priv.; zoe = viaf.il; huimii, -atos = s&ngt.. 1) Concentratia sanguina In azot neproteic, care include: azotui ureic, azotui din acizii aminati, bazele purinice, acidul uric, creatina, creatinina, amo-niac etc. A. creste Indeosebi In afectiunile renale, In tulburarile de metabolism, urmare a hemoragiilor, In socurile traumatice sau chirurgicale, In cursul febrei, In diaree sau In obstructii intestinale. 2) Uzual, dar cu totui impropriu: cresterea con-centratiei ureei sanguine. V. si hiperazotemie, uremie.