AMBULATOR AMBULATOR, adj. / ambulatoire, adj. / ambulatory. [Lat. ambulator, -oris = care se pCimba., de la ambulare = a merge, a se. plimba.] 1) Care se refera la mers. Ex.: automatism a. - mers automat, fara controlul constiintei. 2) Care nu este spi-talizat. TratamentuI a. ofera posibilitatea pacientului sa se de-plaseze si sa Tsi continue, eventual, preocuparile.