zbanghiu - explicat in DEX

zbanghiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.

zbanghiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi

zbanghiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Comp. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.

zbanghiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zbanghiu, -ie, zbanghii s. m., s. f., adj. 1. (persoană) strabică / care suferă de strabism 2. (individ) nebun, smintit

zbanghiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] — Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”.

zbanghiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
zbanghíŭ, -íe adj. (cp. cu șpanchĭ și cu litv. spangys, ung. bandza, șpanchĭ). Munt. Șpanchĭ, șașiŭ, încrucișat, care are ochiĭ în doŭă direcțiunĭ. V. strabizm [!].