zbalț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2),
v. zbanț1. (din
zbilț, cu o posib. influență vocalică din
balț)
zbalț (Dicționaru limbii românești, 1939)zbalț n., pl.
urĭ (din
balț. V.
zbanț).
Unde? Balț, laț format cu o verigă.