zavragioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soție de zavragiu (
1).
2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. –
Zavragiu +
suf. -
oaică.