tmeză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TMÉZĂ, tmeze, s. f. Intercalare a unui cuvânt între două elemente ale unui cuvânt compus sau ale unei unități frazeologice. – Din
fr. tmèse.tmeză (Dicționar de neologisme, 1986)TMÉZĂ s.f. Intercalare a unui cuvânt între două elemente ale unui cuvânt compus. [Cf. fr.
tmèse, gr.
tmesis].
tmeză (Marele dicționar de neologisme, 2000)TMÉZĂ s. f. intercalare a unuia sau a mai multor cuvinte între elementele componente ale unui cuvânt compus. (< fr.
tmèse)
tmeză (Dicționaru limbii românești, 1939)*tméză f., pl.
e (vgr.
tmêsis, tăĭere).
Gram. Despărțirea unuĭ cuvînt în doŭă pin [!] intercalarea altuĭ cuvînt (în limba vgr. și lat.).
tmeză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tméză s. f.,
g.-d. art. tmézei; pl. tmézetmeză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TMÉZĂ, tmeze, s. f. Intercalare a unui cuvânt între două elemente ale unui cuvânt compus sau ale unei unități frazeologice. — Din
fr. tmèse.