tizic - explicat in DEX

tizic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIZÍC, tizicuri, s. n. Un fel de turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.

tizic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tizíc (-curi), s. n. – Baligă uscată folosită drept combustibil. – Var. înv. tezic, tezec. Tc. tezek (Șeineanu, II, 363; Ronzevalle 65), cf. ngr. τέζεϰ.

tizic (Dicționaru limbii românești, 1939)
tizíc și (maĭ vechĭ) tezéc n., pl. urĭ (turc. tezek). Sud. Baligă de vacă uscată și întrebuințată ca combustibil. Iron. Lip, jeg.

tizic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tizíc s. n., pl. tizícuri

tizic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tizic n. balegă uscată la soare, în formă de cărămidă, putrigaiu cu care țăranii își încălzesc iarna bordeiele. [Turc. TEZEK].

tizic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIZÍC, tizicuri, s. n. Turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. — Din tc. tezek.