tafta - explicat in DEX

tafta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas.

tafta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
taftá (-ále), s. f. – Țesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Șeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI.

tafta (Dicționaru limbii românești, 1939)
*taftá f. (fr. taffetas. V. taftă). Un fel de stofă de matasă [!] mată și foșnitoare.

tafta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

tafta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] — Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.