ștreang (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTREÁNG, ștreanguri, s. n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦
Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte;
p. restr. lațul acestei frânghii. ◊
Expr. A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura.
A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru.
2. Șleau
2. – Din
germ. Strang.