streajă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STREÁJĂ s. f. v. strajă.streajă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)streájă, streaje, s.f. – Bucăți de lemn de stejar, la baza stâlpilor centrali ai porților maramureșene; au rol de legătură, dar și de a feri stâlpul de loviturile roților de care; căței, pripon. (Nistor 1977: 22). – Din sl. straža.
streajă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)streajă f. V.
strajă.streajă (Dicționaru limbii românești, 1939)streájă V.
strajă.streajă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STREÁJĂ s. f. v. strajă.