statolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STATOLÍT, statolite, s. n. 1. (
Anat.) Concrețiune calcaroasă conținută de statocist. ♦ Otolit.
2. (
Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante. – Din
fr.,
engl. statolithe.statolit (Dicționar de neologisme, 1986)STATOLÍT s.n. 1. Nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor.
2. Concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber după influența gravitației. [< fr.
statolithe, cf. gr.
statos – care stă,
lithos – piatră].
statolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)STATOLÍT s. n. 1. nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor. ◊ otolit. 2. concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber sub influența gravitației. (< fr., engl.
statolithe)
statolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STATOLÍT, statolite, s. n. 1. (
Anat.) Concrețiune calcaroasă conținută de statocist. ♦ Otolit.
2. (
Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante. – Din
fr.,
engl. statolithe.