statocist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STATOCÍST, statociste, s. n. Organ auditiv al nevertebratelor. – Din
fr. statocyste.statocist (Dicționar de neologisme, 1986)STATOCÍST s.n. (
Biol.) Organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, compus dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite și având un rol important în menținerea poziției corpului. V.
otocist. [< fr.
statocyste, cf. gr.
statos – care stă,
kystis – vezică].
statocist (Marele dicționar de neologisme, 2000)STATOCÍST s. n. 1. organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite și având un rol important în menținerea poziției corpului. 2. celulă vegetală senzitivă pentru perceperea excitațiilor gravitaționale. (< fr.
statocyste)
statocist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)statocíst s. n.,
pl. statocístestatocist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STATOCÍST, statociste, s. n. Organ auditiv al nevertebratelor. — Din
fr. statocyste.