sacadat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACADÁT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.; adesea adverbial) Cu întreruperi scurte, bruște și dese (la intervale egale); intermitent. – Din
fr. saccadé.sacadat (Dicționar de neologisme, 1986)SACADÁT, -Ă adj. (
Despre mișcări, vorbire etc.) Cu întreruperi dese și scurte; intermitent. [Cf. fr.
saccadé].
sacadat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACADÁT, -Ă adj. cu întreruperi dese și scurte; intermitent. (< fr.
saccadé)
sacadat (Dicționaru limbii românești, 1939)* sacadát, -ă adj. (fr.
saccadé). Brusc, întrerupt:
mișcărĭ sacadate. Fig. Stil sacadat, vorbă sacadată, cu fraze scurte și oprirĭ prea dese. – Curat rom.
zmuncit. V.
staccato.sacadat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*sacadát adj. m.,
pl. sacadați; f. sacadată, pl. sacadatesacadat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacadat a.
1. neregulat:
mers sacadat; 2. fig. stil sacadat, compus din fraze scurte și neplăcute la auz.
sacadat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACADÁT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.; adesea adverbial) Cu întreruperi scurte, bruște și dese (la intervale egale); intermitent. — Din
fr. saccadé.