sacagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACAGÍU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦
Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. –
Saca +
suf. -
giu.sacagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacagíu s. m.,
art. sacagíul; pl. sacagíi, art. sacagíii (-gi-ii)sacagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacagiu m. cel ce cară și vinde apă cu sacaua:
argatul se făcu sacagiul Curții ISP. [Formațiune analogică].
sacagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACAGÍU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ◊
Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care-l are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. —
Saca +
suf. -
giu.sacagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)sacagíŭ m. (d.
saca). Cărător saŭ vînzător de apă cu sacaŭa. – V.
apar 1.