recepaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din
fr. recepage.recepaj (Dicționar de neologisme, 1986)RECEPÁJ s.n. Operație de tăiere a tulpinii arborilor de la suprafața solului; recepare. [< fr.
recepage].
recepaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECEPÁJ s. n. recepare. (< fr.
recépage)
recepaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recepáj s. n.,
pl. recepájerecepaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. — Din
fr. recepage.