recenzie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din
germ. Rezension, it. recensione.recenzie (Dicționar de neologisme, 1986)RECÉNZIE s.f. Scurtă dare de seamă sau prezentare cu caracter critic apreciativ, privitor la o lucrare literară, științifică, la un spectacol etc. [Gen.
-iei. / cf. fr.
recension, it.
recensione, germ.
Rezension, lat.
recensio – recensământ].
recenzie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECÉNZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau științifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc. (< germ.
Rezension, it.
recensione)
recenzie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recénzie (-zi-e) s. f.,
art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)recenzie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. — Din
germ. Rezension, it
recensione.