rabata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABATÁ, rabatez, vb. I.
Tranz. (
Mat.)
1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii.
2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [
Var.:
rabáte vb. III.] – Din
fr. rabattre.rabata (Marele dicționar de neologisme, 2000)RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr.
rabattre)
rabata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rabatá/rabáte (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. rabateáză/rabaterabata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABATÁ, rabatez, vb. I.
Tranz. (
Mat.)
1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii.
2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [
Var.:
rabáte vb. III] — Din
fr. rabattre.