rabat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABÁT, rabaturi, s. n. Reducere de preț față de prețul cu amănuntul al mărfii. (În sintagma)
Rabat comercial = parte din prețul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulație și să asigure beneficii organizațiilor comerciale; adaos comercial. – Din
germ. Rabatt.rabat (Dicționar de neologisme, 1986)RABÁT s.n. Reducere acordată cumpărătorului din prețul de vânzare al unei mărfi. ♦ (
În economia socialistă)
Rabat comercial = diferența dintre prețul cu ridicata al industriei și prețul de desfacere cu amănuntul. [< germ.
Rabatt, cf. fr.
rabais].
rabat (Marele dicționar de neologisme, 2000)RABÁT s. n. reducere de preț, scăzământ, bonificație ce se acordă de vânzător cumpărătorului. ♦ ~ comercial = parte din venitul net creat în sfera producției materiale destinată acoperirii cheltuielilor de circulație a mărfurilor și asigurării beneficiului întreprinderilor și organizațiilor comerciale. (< germ.
Rabatt)
rabat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rabát (rabáturi), s. n. – Reducere de preț.
Germ. Rabatt (Candrea).
rabat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RABAT, oraș în Malta, în partea central-vestică a
ins. Gozo; 11,7 mii
loc. (2003).
Ind. textilă (covoare) și
alim. (vinuri). Vestigii din perioada romană. Biserici și mănăstiri medievale. Palatul Verdala (1586); palatul
Sf. Sofia (
sec. 12). Catedrală. Muzeu de antichități romane. Ziduri de fortificație ale orașului datând din
sec. 18. Cunoscut și sub numele
Victoria.rabat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RABAT (în arabă:
ER-RIBᾹT), capitala Marocului, situată în NV țării, pe țărmul
Oc. Atlantic, la gura de vărsare a fluviului Bou Regreg; 623,5 mii
loc. (1994). Nod feroviar și rutier. Aeroport (în suburbia Salé).
Port. Pr. centru politic, economic, financiar-bancar, comercial, cultural-științific și turistic.
Ind. metalurgiei neferoase, de
prelucr. a lemnului, textilă, a
mat. de constr. (cărămidă, azbest), pielăriei și încălțămintei,
alim. Producția de covoare și de pături. Poligrafie. Artizanat. Universitatea Muhammad V (1957); Institut agronomic și veterinar (1966); Academie Națională (1977); Biblioteca Națională (1920); Universitatea musulmană (
sec. 12-17). Teatru; Orchestră simfonică. Muzee de arheologie (1920), artă decorativă (1915) și artizanat. Moscheea Hassan (1190-1195), cu minaret de 44 m înălțime, fortăreața Kasbah Oudaïa (
sec. 12), cu porțile Oudaïa, Bāb-ar-Ruwāh ș.a., moscheile Yakub al-Mansur (
sec. 18), Moulay-Sliman (
sec. 19) ș.a., mausoleul lui Muhammad V; Palatul Regal (1950); Grădini în stil andaluz. Fundat de fenicieni, apoi colonie romană cu numele
Sala, iar în
sec. 8-10 a fost sediul unei mănăstiri musulmane fortificate. În 1150, califul almohad Abd al-Mūmin (1130-1163) a întemeiat un punct întărit cu numele
Ribat (= tabără) unde și-a încartiruit trupele, în vederea „războiului sfânt” împotriva creștinilor din
Pen. Iberică. În
Ev. med. a fost important centru al corsarilor sarazini. În perioada 1627-1666 a fost capitala unui stat independent; centrul
ad-tiv (1912-1956) al protectoratului francez Maroc, iar din 1956 capitala regatului Maroc.
rabat (Dicționaru limbii românești, 1939)*rabát n., pl.
urĭ (fr.
rabat, id. [d.
rabattre, compus d.
re- și
abattre] =
rabais, rabat. V.
abat).
Barb. Scăzămînt, reducere din preț acordată unuĭ cumpărător cînd cumpără maĭ mult. V.
remiză.rabat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rabát s. n.,
pl. rabáturirabat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rabat n. scăderea prețului sau a valorii.
rabat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABÁT, rabaturi, s. n. Reducere; scăzământ. ◊
Rabat comercial = reducere de preț acordată de vânzător la cumpărarea unor mărfuri în situații ca plata în numerar, la cumpărarea unei cantități mari sau în extrasezon, fidelitatea clientului. — Din
germ. Rabatt.