pupat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUPÁT, pupaturi, s. n. (
Fam.) Faptul de
a (se) pupa; sărutat, sărut, pupătură. –
V. pupa.pupatPUPÁT, -Ă, pupați, -te, adj. v.
PUPA. – [DEX '98]
pupat (Dicționaru limbii românești, 1939)pupát n., pl.
urĭ. Fam. Acțiunea de a pupa des.
pupat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pupát (
fam.)
s. n.,
pl. pupáturipupat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pupat n. acțiunea de a (se) pupa.