puntiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNTÍȚĂ, puntițe, s. f. 1. Puntișoară.
2. Interval aflat între găurile țevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi. –
Punte +
suf. -iță.puntiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puntíță s. f.,
g.-d. art. puntíței; pl. puntíțe