provoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROVOCÁ, provóc, vb. I.
Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l);
spec. (
Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni.
2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦
Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din
fr. provoquer, lat. provocare.