pesimist - explicat in DEX

pesimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PESIMÍST, -Ă, pesimiști, -ste s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

pesimist (Dicționar de neologisme, 1986)
PESIMÍST, -Ă adj. 1. Referitor la pesimismul filozofic. 2. Care manifestă pesimism, predispus la pesimism. ♦ Care denotă, trădează pesimism. // s.m. și f. Adept al pesimismului. [Cf. fr. pessimiste].

pesimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PESIMÍST, -Ă I. adj. predispus la pesimism. II. adj., s. m. f. (adept) al pesimismului. (< fr. pessimiste)

pesimist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pesimíst, -ă s. (d. lat. péssimus, foarte răŭ). Care vede toate în răŭ. Filoz. Care crede că rău e legea existențeĭ, și decĭ trebuĭe să fie urîtă vĭața. Adj. Spirit pesimist.

pesimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pesimíst adj. m., s. m., pl. pesimíști; adj. f., s. f. pesimístă, pl. pesimíste

pesimist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pesimist m. cel ce crede că toate merg rău, care vede totul în negru.