pavea - explicat in DEX

pavea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé.

pavea (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAVÉA s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)

pavea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paveá (pavéle), s. f. – Piatră de pavaj. Fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s. n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s. n., din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.

pavea (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paveá f., pl. ele (fr. pavé). Mold. Barb. Pavaj.

pavea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele

paveà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paveà f. Mold. pavaj: pavèle de piatră sau de brad.

pavea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. — Din fr. pavé.