pârjol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRJÓL, pârjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute; incendiu violent și mistuitor. ◊
Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi.
A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia.
A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare.
A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare.
2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf.
3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din
pârjoli (derivat regresiv).