pancartă - explicat in DEX

pancartă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Bucată (mare) de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte.

pancartă (Dicționar de neologisme, 1986)
PANCÁRTĂ s.f. Bucată mare de hârtie, de pânză sau de tablă care cuprinde o lozincă, un anunț etc. [< fr. pancarte].

pancartă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANCÁRTĂ s. f. bucată mare de hârtie, de pânză sau de tablă, care cuprinde o lozincă, un anunț etc.; placardă. (< fr. pancarte)

pancartă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pancártă f., pl. e (fr. pancarte, d. mlat. pancharta, cuv. corcit compus d. vgr. pân, tot, și lat. charta, cartă, hîrtie). Mare anunț care exprimă pe scurt o ideĭe generală și care se obișnuĭește la manifestațiunĭ publice.

pancartă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pancártă s. f., g.-d. art. pancártei; pl. pancárte

pancartă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pancartă f. placard afișat spre a înștiința publicul despre ceva.