pancalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANCALÍSM s. n. Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. – Din
fr. pancalisme.pancalism (Dicționar de neologisme, 1986)PANCALÍSM s.n. Doctrină filozofică care subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. [< fr.
panacalisme, cf. gr.
pas – tot,
kalos – frumos].
pancalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANCALÍSM s. n. doctrină care subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. (< fr.
pancalisme)
pancalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pancalísm s. n.