montator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONTATÓR, -OÁRE, montatori, -oare, s. m. și
f. Tehnician care montează diferite părți ale unor obiecte sau aparate; montor. –
Monta1 +
suf. -tor. Cf. it. montatore.montator (Dicționar de neologisme, 1986)MONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Tehnician care execută operații de montare; montor. [Cf. it.
montatore].
montator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONTATÓR, -OÁRE s. m. f. montor. (< it.
montatore)
montator (Dicționaru limbii românești, 1939)*montatór, -oáre s. Lucrător, lucrătoare care montează pĭesele unuĭ gĭuvaĭer, uneĭ mașinĭ, uneĭ haĭne ș. a.
montator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)montatór s. m.,
pl. montatóri