montant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt.
2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din
fr. montant.montant (Dicționar de neologisme, 1986)MONTÁNT, -Ă adj. Ridicat în sus, înălțat. //
s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistență a celulei unui avion. [< fr.
montant].
montant (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONTÁNT, -Ă I.
adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susținere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliș. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistență a fuzelajului. (< fr.
montant)
montant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)montánt1 adj. m.,
pl. montánți; f. montántă, pl. montántemontant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)montánt2 s. m.,
pl. montánți