integrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEGRATÓR, -OÁRE, integratori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj.,
s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale.
2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din
fr. intégrateur.integrator (Dicționar de neologisme, 1986)INTEGRATÓR s.n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor. //
s.m. și f. Persoană care lucrează la acest aparat. [Cf. fr.
intégrateur].
integrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTEGRATÓR, -OÁRE I.
adj. care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar. II. s. n. mașină de calcul pentru rezolvarea integralelor, a ecuațiilor diferențiale etc. III. s. m. f. cel care lucrează la această mașină. (< fr.
intégrateur)
integrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)integratór (-te-gra-) s. n.,
pl. integratoáre